Declaraţia de credinţă a organizaţiei The Family International

Toate versetele au fost citate din Biblia versiunea Dumitru Cornilescu, excepţiile fiind menţionate explicit.

The Family International (TFI) este...

... o comunitate creştină internaţională cu misiunea de a face cunoscut oamenilor din întreaga lume mesajul iubirii lui Dumnezeu. Noi credem că oricine poate avea o relaţie personală cu Dumnezeu prin Iisus Hristos, ceea ce îi aduce fericire şi linişte sufletească şi îl motivează să-i ajute pe alţii şi să le facă cunoscută vestea bună a iubirii Sale. Credinţele noastre fundamentale sunt în mare parte asemănătoare cu cele ale altor creştini din întreaga lume; pe lângă acestea noi avem şi doctrine mai puţin consacrate. Aspectul definitoriu al vieţii şi al credinţei noastre este aplicarea principiului Legii de Dragoste a lui Dumnezeu, un principiu fundamental prezentat de Iisus – de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, ceea ce Iisus a spus că va „cuprinde toată Legea şi Proorocii” (Matei 22:37-40).

Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul convingerilor şi al practicilor noastre. Noi credem că Biblia este Cuvântul Domnului, scris de oameni ai credinţei prin inspiraţia Duhului Sfânt (2 Petru 1:21). Principiile eterne din Biblie sunt fundamentul credinţei noastre, iar adevărul conţinut este esenţa mesajului pe care îl facem cunoscut oamenilor.

Noi credem că Dumnezeu este un Dumnezeu viu, care continuă să vorbească oamenilor Săi chiar şi în ziua de azi şi să le dea mesajul Său prin revelaţii, profeţii şi cuvinte de călăuzire şi povăţuire spirituală.

Cuvântul lui Dumnezeu explică planul Său pentru omenire, ne învaţă cum să trăim în armonie cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, ne călăuzeşte în purtarea noastră şi în deciziile noastre şi este esenţa tăriei şi progresului nostru spiritual.

Ioan 1:1; Matei 24:35; Ioan 8:31–32; Matei 4:4; Romani 10:17; 15:4; Fapte 2:17; Amos 3:7; Proverbe 1:23

Dumnezeu

Noi credem într-un singur Dumnezeu, care este acea Existenţă atotputernică, atotştiutoare, omniprezentă şi eternă care a creat universul şi tot ce este în el şi continuă să-i întreţină viaţa. Biblia spune că „Dumnezeu este Duh”(Ioan 4:24) şi că „Dumnezeu este dragoste”(1 Ioan 4:8). Noi credem că Dumnezeu iubeşte pe fiecare om şi se îngrijeşte de el cu o dragoste eternă şi fără limite şi caută ca fiecare bărbat, femeie şi copil să aibă o relaţie personală cu El.

Dumnezeu există veşnic în Trinitate, cele trei Persoane distincte dar inseparabile: Dumnezeu Tatăl, Iisus Fiul şi Duhul Sfânt.

Isaia 43:10–11; Ioan 4:24; Ioan 14:23; 1 Ioan 4:19; 5:7; Matei 28:19; 1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11

Iisus Hristos

Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni a fost atât de mare încât şi-a dat propriul şi singurul Fiu, pe Iisus Hristos, să le aducă mântuirea (Ioan 3:16) şi să-i înveţe despre dragostea Sa. Iisus este manifestarea iubirii lui Dumnezeu, iar El a suferit moartea prin crucificare cu scopul de a plăti pentru păcatele umanităţii astfel încât umanitatea să poată fi împăcată cu Dumnezeu (Isaia 53:4-6).

Noi credem că Iisus a fost conceput în mod miraculos de către Duhul Sfânt în Fecioara Maria. El a luat chip de om şi a trăit ca şi noi ca să poată fi un mijlocitor între Dumnezeu şi omenire (1 Timotei 2:5). După trei zile de la moartea Sa pe cruce, Iisus a înviat, iar 40 de zile mai târziu El s-a înălţat la Cer (Fapte 1:3). Noi credem că El se va întoarce cândva în viitor pentru a-şi instala împărăţia de dragoste şi dreptate pe Pământ (Apocalipsa 11:15).

1 Timotei 3:16; Ioan 1:14; Filipeni 2:5-11; Evrei 4:14-15; 2 Corinteni 5:21; 1 Petru 2:24-25; 1 Corinteni 15:3-6; Matei 28:18; Fapte 1:9-11

Duhul Sfânt

Înainte de ridicarea Sa la Cer Iisus a promis ucenicilor Săi să le trimită Duhul Sfânt pentru ca acesta să-i întărească şi să-i călăuzească în viaţa lor spirituală şi în relaţia cu Dumnezeu şi să fie cu ei tot timpul (Ioan 14:16).

Duhul Sfânt îi călăuzeşte pe credincioşi în adevăr, îi ajută să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu, îi asistă în rugăciune şi le dă putere să mărturisească altora Evanghelia lui Iisus Hristos (Fapte 1:8). Noi credem că orice credincios poate primi Duhul Sfânt fără limită dacă doar o cere de la Dumnezeu. Prezenţa Duhului Sfânt se poate manifesta în viaţa credinciosului prin diferite daruri spirituale cum ar înţelepciunea, cunoaşterea, credinţa, puterea de a vindeca, miracole şi profeţia (1 Corinteni 12:4-11).

Noi credem că Duhul Sfânt reprezintă elementul feminin şi matern al Trinităţii divine, care îi mângâie şi îi îngrijeşte pe credincioşi.

Ioan 16:7, 13; Fapte 1:5, 8; Ioan 14:15-18, 26; Luca 11:13; Romani 8:26–27, 1 Corinteni 12:4-11; Proverbe 8:1, 23, 30

Creaţia

Noi credem că Dumnezeu a creat Universul aşa cum este relatat în descrierea biblică a creaţiei (Geneza). Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie asemenea imaginii Sale şi le-a dat suflare de viaţă (Geneza 2:7); în felul acesta ei au devenit fiinţe vii prin creaţie divină şi nu prin evoluţie aleatorie. Creaţia vizibilă a lui Dumnezeu este o dovadă clară a existenţei Sale invizibile (Romani 1:20).

Credem că Dumnezeu a dat omenirii responsabilitatea de a îngriji Pământul şi pe locuitorii acestuia.

Geneza 1:1, 26-27; 2:15; Psalmul 8:4-8; 33:6–9; Ieremia 32:17; Evrei 11:3

Mântuirea prin har

Noi credem că Dumnezeu i-a creat pe primul bărbat şi prima femeie fără păcat. El le-a dat libertatea de a alege iar ei au căzut în păcat din cauză că au ales să nu îl asculte pe Dumnezeu. Astfel a intrat păcatul în lume şi oamenii au devenit din fire păcătoşi (Romani 5:12-14) ceea ce i-a depărtat de Dumnezeu. Însă Dumnezeu, motivat de iubirea şi mila Sa fără margini, a reconciliat omenirea cu Sine prin faptul că L-a dat pe Singurul Său Fiu „pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Prin urmare, noi credem că oricine acceptă iertarea lui Dumnezeu de păcat prin Iisus Hristos va fi iertat, va fi răscumpărat şi va trăi pentru totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu în viaţa de apoi.

Mântuirea (răscumpărarea păcatelor) este un dar din iubirea, mila şi iertarea lui Dumnezeu şi nu poate fi obţinut decât prin credinţă în Iisus. „El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”(Tit 3:5). Odată ce a primit darul mântuirii credinciosul este mântuit pentru totdeauna; iar după moarte sufletul său va trăi pentru totdeauna în Rai. „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu [îi] va smulge din mâna Mea”(Ioan 10:28). Credincioşii vor fi în continuare oameni supuşi greşelii şi vor avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu, însă în ciuda greşelilor şi păcatelor lor, nu îşi vor pierde mântuirea.

Geneza 3:17-19; 1 Corinteni 15:21-22; Romani 3:23; 6:23; Efeseni 2:7-9; 1 Ioan 1:8; Fapte 4:12; 1 Ioan 5:12; Romani 5:8-9; 8:38-39

Credinţa

Biblia spune că Dumnezeu cinsteşte şi răsplăteşte pe cei care se apropie de El cu credinţă (Evrei 11:6). Credinţa creşte şi se întăreşte prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10:17), iar o credinţă vie este o credinţă care se vede prin fapte (Iacov 2:17). În convingerea noastră credinţa trebuie să fie integrată în fiecare aspect al vieţii noastre şi al interacţiunii noastre cu ceilalţi. „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”(Romani 1:17).

Noi credem că Dumnezeu se îngrijeşte de fiecare dintre copiii Săi şi caută să-i călăuzească, să-i susţină, să-i mângâie, să-i întărească şi să le dea cele necesare. Credinţa ne dă puterea să ne încredem în El în ciuda dificultăţilor cu care ne confruntăm în viaţă, chiar dacă uneori nu înţelegem căile Sale sau motivul pentru care a permis acele dificultăţi. Dacă ne încredinţăm vieţile şi speranţele şi viitorul în mâinile Sale iubitoare atunci ne încredem că Dumnezeu îşi va îndeplini promisiunile faţă de noi. El va face ca în cele din urmă toate lucrurile cu care se confruntă cei care îl iubesc pe El să fie spre binele lor (Romani 8:28).

Evrei 11:1, 6; Marcu 9:23; Matei 8:24-26; 2 Corinteni 5:7; Matei 9:29; Evrei 10:35; Proverbe 3:5-6; Isaia 55:8-11; Psalmul 27:13-14; 23:1-4; 34:15, 17-19; 91:14-16

O viaţă creştinească

Noi credem că în viaţa sa, un creştin ar trebui să fie un exemplu al iubirii lui Dumnezeu, atât prin cuvinte cât şi prin fapte. Noi ar trebui să dăm dovadă de virtuţile spirituale enumerate în Biblie, virtuţi precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi auto-controlul (Galateni 5:22-23).

Noi aderăm la povaţa biblică: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” (1 Ioan 2:15). Înţelegem prin aceasta că credinciosul ar trebui să evite interese şi practici lumeşti care sunt incompatibile cu învăţăturile lui Hristos şi de asemenea să evite să se conformeze unor atitudini şi valori contrare învăţăturilor divine.

Deşi credem cu tărie că mântuirea este eternă şi că individul nu-şi poate pierde mântuirea indiferent de faptele sale totuşi, dacă faptele noastre nu sunt conform cu porunca lui Iisus de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-i iubi pe ceilalţi oameni, atunci este posibil că ne vom depărta de El. Noi credem că ar trebui să urmăm exemplul lui Hristos, să trăim după principiile din Cuvântul Său şi să învingem orice slăbiciune şi păcate personale care ar putea interfera relaţia noastră cu El şi cu ceilalţi oameni.

Deoarece trupurile noastre aparţin Domnului iar noi suntem templele vii în care sălăşluieşte Duhul Sfânt noi credem de asemenea că creştinii ar trebui să se străduiască să aibă un stil de viaţă sănătos (1 Corinteni 6:19-20).

1 Ioan 2:5-6; Iacov 2:26; 1 Ioan 2:15-17; Romani 12:1-2; Proverbe 16:6; Iacov 3:17-18

Comunicarea cu Dumnezeu

Rugăciunea este modalitatea prin care noi comunicăm cu Dumnezeu. Prin rugăciune ne arătăm dependenţa de Dumnezeu; ne exprimăm slava şi recunoştinţa noastră faţă de El; ne prezentăm cererile în ceea ce priveşte nevoile noastre şi ale altora.

Noi credem că rugăciunea, pe departe un simplu ritual religios, ar trebui să fie un aspect plin de viaţă al relaţiei noastre cu Dumnezeu. Rugăciunea poate pune în mişcare puterea lui Dumnezeu, în concordanţă cu voia Sa, şi astfel poate aduce răspunsuri, suplinirea nevoilor, vindecare, mângâiere, linişte sufletească, călăuzire şi miracole. Iisus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11:24).

Noi credem că Dumnezeu caută să comunice cu oamenii. El doreşte să fie o prezenţă vie în viaţa fiecărui om, să-l călăuzească, să-l încurajeze şi să-l instruiască. El vorbeşte inimilor tuturor celor care Îl caută, atât prin modalităţi imperceptibile cât şi prin semne vizibile care dovedesc prezenţa Sa.

Dumnezeu a promis să facă cunoscut copiilor Săi cuvintele Sale prin Duhul Sfânt (Proverbe 1:23). Abilitatea de a primi mesaje directe de la Dumnezeu este menţionată în Biblie sub denumirea de darul profeţiei. Profeţia este un dar al Duhului Sfânt, ceea ce este la dispoziţia credincioşilor şi poate juca un rol activ în viaţa lor de zi cu zi (Fapte 2:17).

Ieremia 3:33; Ioan 14:13-14; Matei 7:7-8; 1 Ioan 5:14-15; 1 Tesaloniceni 5:17; Romani 12:6; Fapte 2:17-18; Proverbe 3:5,6; Efeseni 5:20; Psalmul 34:1

Marea misiune

Hristos i-a însărcinat pe creştini să răspândească vestea bună despre dragostea Sa şi despre mântuire (Marcu 16:15). Iubirea lui Dumnezeu şi mântuirea prin Iisus sunt un dar pentru întreaga omenire şi ar trebui împărtăşite fără rezerve cu toată lumea. Noi credem că creştinii ar trebui să răspândească mesajul divin oamenilor din toate straturile sociale prin metode care sunt în acord cu valorile creştine.

Iisus a lăsat un exemplu pentru ucenicii Săi prin faptul că s-a ocupat nu numai să înveţe pe oameni adevărurile spirituale, dar s-a şi implicat cu compasiune în vieţile celor în nevoie, inclusiv a celor săraci şi dezavantajaţi din vremea Sa. Noi credem că şi creştinii ar trebui să facă la fel şi să se străduiască să-i mângâie, să-i ajute şi să se îngrijească de cei în nevoie.

Matei 28:19-20; 2 Timotei 4:2; Daniel 12:3; Fapte 26:18; Matei 5:14,16; Luca 9:1-2; Matei 10:8; Proverbe 3:27; Proverbe 19:17; 1 Corinteni 16:14

Comunitatea credinţei

Noi credem că biserica este o entitate spirituală compusă din toţi aceia care cred în Iisus Hristos. Părtăşia dintre credincioşi nu este limitată de clădirile fizice, de denominaţii sau de instituţii, căci ea este o comunitate a credinţei, în care oamenii sunt uniţi în spirit şi în dragoste. „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24).

Noi credem că relatarea din Noul Testament despre Biserica primară, despre strânsa ei părtăşie, cooperare şi unitate spirituală, serveşte nu doar ca sursă de informare istorică dar şi ca un model pentru generaţiile următoare de credincioşi.

Membrii organizaţiei The Family International fac parte dintr-o comunitate internaţională a credinţei şi se consideră între ei fraţi şi surori în spirit, uniţi în credinţă şi în ţeluri. Noi credem că, aşa cum Iisus şi-a dat viaţa pentru noi şi „noi, deci, trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:16) slujind unul altuia în dragoste şi respect (Galateni 5:13). Noi credem că, în calitate de creştini, ar trebui să muncim în armonie cu alţii ca să împărtăşim lumii iubirea lui Dumnezeu şi să îmbunătăţim calitatea vieţii oamenilor.

1 Petru 2:5; Efeseni 2:19-22; 1 Corinteni 12:12-14; Fapte 2:46; 1 Ioan 1:7; Psalmul 133:1; 1 Petru 4:8; Ioan 15:13

Mireasa lui Hristos

Relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său – Hristos şi biserica Sa – este asemănată în Biblie cu relaţia dintre un mire şi mireasa lui. Biblia ne spune: „Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui” (Isaia 54:5) şi că noi suntem „[prin legătură de căsnicie] ai altuia, adică ai Celui [Iisus] ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu” (Romani 7:4 – traducere după Biblia în engleză, King James).

Noi credem că această metaforă folosită în Biblie pentru a descrie relaţia spirituală intimă între Iisus şi Biserica Sa doreşte să reprezinte relaţia strânsă şi pasională în inimă, minte şi suflet pe care Iisus caută să o aibă cu fiecare dintre cei care Îl urmează.

Osea 2:19-20; Isaia 61:10, 62:5; Efeseni 5:25; Apocalipsa 19:7-9

Ucenicia

Ucenicia creştină se caracterizează prin angajamentul de a crede şi de a urma învăţăturile lui Iisus. „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31). Noi credem că Iisus continuă şi în ziua de azi să-i cheme pe credincioşi să-L urmeze şi să trăiască după învăţăturile Sale. Chemarea Sa de a-I sluji rămâne în esenţă neschimbată de la prima Sa chemare adresată pescarilor de ţărmurile Galileii, cu mult timp în urmă: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19).

Evangheliile exemplifică viaţa lui Iisus şi a celor mai apropiaţi ucenici ai Săi, cei care au făcut din slujirea către Dumnezeu vocaţia vieţii lor. Noi credem că Dumnezeu continuă să cheme şi astăzi oameni la o viaţă dedicată în slujbă pentru El. Modalitatea şi gradul de dedicare al fiecăruia cu timpul sau resursele sale pentru Hristos este o chestiune de credinţă şi convingere personală.

Luca 9:23-24; Ioan 8:31-32; Ioan 15:16; Ioan 12:26; Marcu 8:34-38

Legea de Dragoste a lui Dumnezeu

Noi credem că Legea de Dragoste a lui Dumnezeu, după cum este explicată în Matei 22:35-40, ar trebui să guverneze fiecare aspect al vieţii credinciosului şi al interacţiunii sale cu ceilalţi. Un expert în Legea Mozaică L-a testat pe Iisus cu această întrebare: „ ‚Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?’ Iisus i-a răspuns: ‚Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‚Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii”. De aceea noi credem că faptele creştinilor ar trebui să fie motivate de altruism şi dragoste de sacrificiu – precum dragostea lui Dumnezeu pentru oameni.

Legea de Dragoste a lui Dumnezeu este împlinirea supremă a legii biblice, inclusiv a celor Zece Porunci, deoarece împlineşte intenţia acestor legi. „Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Galateni 5:14). Iată de ce noi credem că prin mântuirea lui Hristos şi prin Legea Sa de Dragoste creştinii sunt exoneraţi de legile mozaice din Vechiul Testament şi nu mai trebuie să le urmeze. În schimb, ei dau socoteală faţă de o lege mai înaltă – Legea de Dragoste a lui Hristos, care ar trebui să-i călăuzească în toate interacţiunile lor cu ceilalţi oameni.

Romani 13:8-10; Iacov 2:8; Galateni 2:16, 3:23-25; Romani 13:10; Ioan 13:34; Romani 10:4; Matei 5:38-46

Cina Domnului

Cina Domnului, cunoscută şi sub numele de comuniune, sau împărtăşanie, este un obicei simplu pe care Iisus l-a cerut ucenicilor Săi să-l practice ca să-şi amintească de sacrificiul Său pentru omenire (1 Corinteni 11:25). Credincioşii iau câte o bucăţică din pâinea care, când este ruptă, simbolizează trupul lui Iisus care a fost frânt pentru vindecarea trupurilor noastre şi beau din vinul ce reprezintă sângele Său vărsat pentru iertarea păcatelor noastre. Noi credem că prin suferinţa şi moartea lui Hristos pe cruce Dumnezeu a dăruit omenirii o modalitate de salvare a sufletelor dar şi de vindecare a neputinţelor fizice.

Matei 26:26-28; Luca 22:17-20; Ioan 6:51; 1 Corinteni 11:23-26; Isaia 53:5

Viaţa de apoi

Noi credem că fiecare om are un suflet etern, iar când moare sufletul său merge în viaţa de apoi, acolo unde îşi va primi răsplata sau va fi judecat pentru comportamentul său din viaţa care a avut-o, ca să i se stabilească locul în viaţa de apoi.

Dumnezeu a pregăti în Rai un loc de o frumuseţe nepieritoare, un loc de pace şi bucurie pentru toţi cei care cred în Iisus Hristos (1 Corinteni 2:9) şi care acceptă darul Său al mântuirii. „El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:3-4).

Deşi permisiunea de a intra în Rai este un dar noi credem că răsplata pe care o vor primi credincioşii în viaţa de apoi depinde de faptele lor cât timp au fost pe Pământ şi dacă ei au trăit sau nu conform cu Legea de Dragoste a lui Dumnezeu.

Biblia spune că Dumnezeu „doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9) şi că Iisus a propovăduit şi spiritelor din închisoare şi celor morţi (1 Petru 3:18-20, 4:6). Noi credem că El va continua să încerce să-i aducă pe toţi în armonie cu El (Coloseni 1:20). Noi nu credem că toţi cei care au murit fără să-L fi primit pe Iisus Hristos ca mântuitor personal vor fi aruncaţi automat în Iad – acel loc de pustietate şi suferinţă – şi că vor fi lipsiţi pe vecie de mântuire şi răscumpărare. Noi credem că, în dragostea Sa, Dumnezeu va continua să-i iubească pe cei care au murit fără mântuire şi va încerca să-i aducă la cunoaşterea adevărului (1 Timotei 2:4).

Ioan 14:1-3; 1 Petru 1:3-5; 2 Corinteni 5:1-2; 1 Timotei 2:4, 4:10; Apocalipsa 20:11-13; Romani 5:18, 21; 2 Corinteni 5:10, 18-19; Romani 8:18; Apocalipsa 22:12; 1 Corinteni 3:13-15

Îngerii şi spiritele credincioşilor decedaţi

Îngerii sunt fiinţe spirituale puternice create de Dumnezeu şi însărcinate de El să vegheze asupra omenirii. În Biblie există multe exemple a intervenţiei îngerilor pentru a proteja, a ajuta şi a transmite mesaje oamenilor lui Dumnezeu, iar noi credem că îngerii continuă să facă asemenea lucruri şi în ziua de azi.

Noi credem că, pe lângă îngeri, Dumnezeu dă putere şi spiritelor credincioşilor decedaţi să aibă grijă şi să transmită mesaje oamenilor Săi. Un asemenea exemplu îl găsim în relatarea biblică în care spiritele profeţilor decedaţi, Moise şi Ilie, i s-au arătat lui Iisus şi au discutat cu El (Luca 9:28-31). Pavel îi numeşte pe credincioşii decedaţi „un nor aşa de mare de martori” care veghează asupra celor de pe Pământ (Evrei 12:1).

Psalmul 34:7; 91:11-12; 2 Regi 6:15-17; Fapte 12:7-11; Matei 1:20-24; Luca 2:9-15; Apocalipsa 19:10; Evrei 12:22-23

Bătălia spirituală

Noi credem că există un tărâm spiritual, nevăzut în lumea fizică, tărâm în care locuieşte Dumnezeu şi îngerii şi spiritele Sale, dar şi Satana (Diavolul), duşmanul dreptăţii. Satana şi spiritele sale rele sunt răzvrătite împotriva lui Dumnezeu şi sunt responsabili în mare parte de instigarea răului şi suferinţa omenirii de-a lungul secolelor.

Noi credem că există un război continuu pe tărâmul spiritual între bine şi rău, între Dumnezeu şi forţele Sale bune şi Satana şi forţele sale rele, război în care fiecare încearcă să influenţeze sufletele şi minţile oamenilor şi cursul istoriei.

Noi credem că creştinii pot juca un rol în acest război spiritual prin deciziile şi faptele lor bune care ajută la promovarea împărăţiei lui Dumnezeu. Totuşi, unii oameni, prin deciziile lor rele, ajută forţelor răului să suprime credinţa şi bunătatea (Efeseni 6:12).

Biblia prezice că Satana şi forţele sale vor fi în cele din urmă înfrânte iar planul lui Dumnezeu pentru omenire va triumfa (Apocalipsa 20:1-3,10). În cele din urmă va fi instaurată pe Pământ împărăţia lui Iisus iar „împărăţia lumii [va trece] în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15).

Fapte 26:18; Luca 10:18; 1 Petru 5:8; Apocalipsa 12:7-9; 1 Ioan 3:8; 1 Corinteni 10:3-5; Efeseni 6:11-12

Intervenţia divină

Există în Biblie consemnate o serie de intervenţii supranaturale ale lui Dumnezeu care sfidează orice explicaţie logică. Noi credem că, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a intervenit în lumea fizică alterând în mod supranatural situaţii şi condiţii, iar El continuă să facă lucrul acesta şi în ziua de azi ca în felul acesta să-şi dovedească dragostea şi puterea.

În perioada cât a fost pe Pământ Iisus şi-a exprimat iubirea de oameni nu doar prin faptul că i-a vindecat sufleteşte dar şi printr-o serie de miracole prin care i-a hrănit pe cei flămânzi şi a vindecat trupurile celor bolnavi şi invalizi. „Iisus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8) aşa că noi credem că El continuă să facă miracole şi în ziua de azi.

Matei 4:23-24; 10:1; Marcu 16:17-18; Matei 8:16-17; Luca 7:12-16; 1 Corinteni 12:7,10

Cheile Împărăţiei

Noi credem că acele daruri spirituale pe care Iisus le-a dăruit primilor Săi ucenici sunt disponibile şi ucenicilor Săi de azi. Atunci când Iisus a spus: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:19) noi credem că El le-a dăruit, literal vorbind, ucenicilor Săi cheile spirituale ale Împărăţiei Raiului, ceea ce reprezintă un acces şi mai mare la puterea Sa. Credincioşii pot apela în rugăciune la aceste Chei ale Împărăţiei pentru a pune în mişcare puterea lui Dumnezeu să acţioneze în orice situaţie dată, bineînţeles în acord cu voia Sa.

Matei 18:18; Luca 10:19; Apocalipsa 1:18

Familiile

Noi credem că Dumnezeu a plănuit ca familia să fie fundamentul societăţii. El a dorit ca familiile să interacţioneze între ele, să se susţină şi să se ajute. Familiile sunt importante pentru creşterea şi îngrijirea copiilor.

Copiii sunt un dar de la Dumnezeu, un dar cu care ne-a binecuvântat şi un dar pe care ni l-a încredinţat spre îngrijire, deoarece „fiii sunt o moştenire de la Domnul şi rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3). Noi credem că este responsabilitatea părinţilor creştini să se îngrijească cu multă dragoste de copiii lor şi, de asemenea, să le comunice principiile şi valorile morale divine şi să le insufle un spirit de respect şi dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi oameni (Efeseni 6:4).

Noi credem că Dumnezeu a creat şi a orânduit căsnicia dintre un bărbat şi o femeie iar căsnicia este relaţia ideală pentru întemeierea de familii stabile. Credincioşii care se căsătoresc fac un legământ în faţa lui Dumnezeu şi îşi asumă obligaţia de a iubi, a se îngriji şi a fi responsabili pentru soţul/ soţia şi copiii lor (Matei 19:4-6).

Psalmul 68:6; Efeseni 6:1-4; Geneza 2:18, 21-24; Efeseni 5:25-31; Psalmul 127:3-5; Matei 19:13-14; Proverbe 22:6; Deuteronom 6:5-7

Sexualitatea

Noi credem că Dumnezeu a creat şi a orânduit sexualitatea umană şi credem că este o parte firească din viaţă. Biblia spune că Dumnezeu a spus primului bărbat şi primei femei: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul” (Geneza 1:28). Apoi „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse” – ceea ce includea şi pe primul bărbat şi prima femeie şi trupurile lor şi sexualitatea – „şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31).

Noi credem că relaţiile heterosexuale, atunci când sunt practicate aşa cum le-a orânduit Dumnezeu şi între adulţi care consimt să le practice, sunt un lucru pur, firesc şi minunat al creaţiei lui Dumnezeu şi sunt permise conform Scripturii.

Geneza 1:26-28; Geneza 2:18-25; Tit 1:15; Romani 13:20; Galateni 5:22-23

Sanctitatea vieţii

Noi credem că viaţa omului este sacră şi că fiecărui om i s-a dat de la Dumnezeu dreptul de a fi tratat cu respect, un individ creat după chipul lui Dumnezeu. Datoria noastră de creştini este să ne iubim aproapele ca pe noi înşine (Marcu 12:31) indiferent de rasă, sex, credinţă, naţionalitate sau statut social. Noi ne opunem oricărei forme de discriminare, prejudiciu sau violenţă, considerându-le incompatibile cu planul lui Dumnezeu.

Noi credem că viaţa, de la naştere şi până la moarte, este un dar preţios de la Dumnezeu, dar care trebuie respectat şi protejat. Tot aşa cum Dumnezeu este singurul care dă viaţă, noi credem că şi timpul la care cineva moare ar trebui lăsat în mâinile Sale (Psalmul 31:15).

Geneza 1:27; 2:7; Psalmul 139:14-16; Galateni 6:10; Romani 2:11; 1 Corinteni 16:14

Responsabilitatea civică

Noi considerăm de datoria creştinilor să fie cetăţeni buni în toate aspectele, conform cu valorile creştine, să dea dovadă de sinceritate şi integritate şi să contribuie la binele comunităţii. Aderăm la învăţătura biblică: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte” (Romani 13:1). Totuşi, în cazul în care legea sau ordinul violează credinţa persoanei sau dreptul de a-şi practica credinţa, noi credem că creştinul ar trebui să urmeze ceea ce-i spune conştiinţa (Fapte 5:27-29).

Romani 12:18; 13:1-7; 1 Petru 2:17; Matei 22:20-21; Fapte 4:19-20

A doua venire a lui Iisus

Noi credem că prezicerile Scripturii despre viitorul lumii se vor împlini, tot aşa cum s-au împlinit de-a lungul secolelor şi multe alte preziceri biblice. Noi credem că trăim acum în perioada cunoscută în Biblie sub numele de „Zilele din Urmă”, ceea ce defineşte perioada dinaintea reîntoarcerii lui Iisus Hristos (2 Timotei 3:1). Întoarcerea Sa pe Pământ va vesti începutul unui mileniu nou de pace, încetarea războaielor şi violenţei şi instaurarea dreptăţii şi egalităţii între toţi oamenii. (Mai multe informaţii pe acest subiect în statutul „Timpul Sfârşitului”.)

Daniel 12:4; Matei 24:29-31; Apocalipsa 11:15; Daniel 2:44; Isaia 11: